„Am un copil dintr-o aventură, pe când eram foarte tânăr. Într-o zi, mi-a bătut la ușă, dar actuala mea familie nici măcar nu știe că el există. Am reușit să stăm de vorbă și mi-a spus că…”

Dragă Adela,

Mă numesc C., am 56 de ani și mă confrunt cu o mare dilemă.

Pe scurt, am un copil dintr-o aventură care s-a petrecut cu mult timp în urmă, pe cand eram foarte tânăr. Aveam 20 de ani pe atunci, iar femeia cu care m-am culcat de câteva ori a rămas însărcinată. Nu am vrut, la acea vreme, să-mi asum nici o responsabilitate și am fugit mâncând pământul. Nici după aceea, când m-am mai maturizat, nu am vrut să știu nimic despre copil, pentru că pe la 26 de ani am început o relație serioasă cu actuala mea soție, cu care am trei copii, și mi-a fostea teamă că trecutul îmi va strica prezentul.

Însă trecutul m-a ajuns din urmă, căci primul meu copil, care are, acum, 35 de ani, mi-a bătut la ușă într-o zi. A vrut să mă cunoască. Am fost foarte emoționat, nu prea am știut cum să reacționez, însă am stat de vorbă aproape o oră la o cafea. El mi-a spus că nu are nici o pretenție de la mine, nu vrea să-mi strice viața, are și el viața lui, e însurat, are o fetiță, are un serviciu bun și nu are nevoie de nimic. Mi-a spus, însă, că i-ar plăcea să-și cunoască frații, dar înțelege dacă eu îi spun că nu se poate, pentru că știe că lucrurile pot fi complicate. Eu ce să fac? Îmi este, puțin, teamă de reacțiile soției, cu care nu am o relație perfectă (însă rămâne o relație funcțională), dar și de reacțiile copiilor. Cum să le spun eu că i-am mințit timp de aproape 30 de ani? Ajută-mă, te rog, cu un sfat. Mulțumesc.

Adela răspunde:
Dragă C.,

Putem încerca să fugim de lecțiile vieții, dar iată că ele ne urmăresc și, în cele din urmă, nu mai putem să ne fofilăm și este necesar să ni le asumăm. Soția ta nu are motive să fie supărată, pentru că acest copil a fost conceput înainte de a fi împreună cu ea, iar dacă tu ai decis ca în toți acești ani să îi ascunzi adevărul este și pentru că ai vrut să nu o tulburi cu asemenea vești.

Totuși, sunteți cu toții deja suficient de maturi să treceți prin această experiență fără să ruinați totul. Trebuie să ai mai multă încredere atât în soția ta, cât și în tot restul familiei tale. Din fericire, acest fiu nu are pretenții din partea ta, astfel încât nu poți decât să-i ceri iertare și să ridici această ”cortină” a tăcerii, care a devenit acum inutilă. Este posibil ca soția ta să aibă unele resentimente față de mama primului tău copil, dar trebuie să-i explici că sunt lucruri de mult uitate – ca dovadă că, dacă fiul tău nu ar fi venit la ușa ta, tu nu ai fi făcut nici cel mai mic gest ca să-l cauți, sau măcar să afli ceva despre el.

Faptele tale stau mărturie că ea nu are de ce să-și facă nicio grijă, dar și ea trebuie să dea dovadă de înțelegere și respect față de trecutul tău… chiar dacă nu este neapărat unul cu care poți să te lauzi. Măcar atâta lucru mai poți face acum, în al doisprezecelea ceas, în calitate de tată: să-ți asumi cu curaj situația și să-i dai ocazia primului tău fiu să-și cunoască frații.

Sursa: libertatea.ro 

admin